CURRICULUM: PERSPECTIVE CONCEPTUALE, ISTORICE ŞI VOCAŢIONALE
Termenul de curriculum este
consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden (1582) si
Glasgow (1633). Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford
English Dictionary " (OED), iar înţelesul care i se conferă este cel de
"curs obligatoriu de studiu sau de instruire, susţinut intr-o şcoală sau o
universitate".
În
limba latină, termenul desemna fugă, alergare, cursă, întrecere, car de luptă
(Cassell, "Latin-English Dictionary"). Metamorfozarea întelesului ,
din referent al faptului sportiv în semnificant al contextului educational, este
plasată de cercetătorul american David Hamilton (1989) în torentul miscărilor
ideologice şi sociale din Europa celei de-a doua jumătăţi a secolului al
XVI-lea, care au avut, printre rezultante, tendinţa politicii educaţionale de
standardizare a tematicii studiilor universitare. Acest fapt reflectă în esenţă,
nevoia de control administrativ a statului şi a reformei protestante.
Planificarea şi organizarea conţinuţurilor educaţionale au început să se obiectualizeze
în documente care purtau numele de curriculum.
.......................................................................................
Preşedintele Colegiului Psihologilor din România Mihai Aniţei trage atenţia că tot mai mulţi români au nevoie de psiholog, dar au acces foarte greu la serviciile unor astfel de specialişti
Românii nu se mai bucură de sfârşitul de săptămână, nu se mai odihnesc suficient şi nu se recuperează. Aşa susţine profesorul Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“. Psihologul spune că mulţi dintre români ar avea nevoie de ajutorul unui specialist şi explică şi de ce: sunt stresaţi de cele două, trei joburi pe care mulţi le au, sunt cocoşaţi de datorii şi au ajuns sclavii creditelor pe care le-au făcut la bănci. Totuşi, spune Aniţei, nu putem beneficia de consiliere gratuită din pricina unei legi prost făcute, care nu decontează serviciile la psiholog, ci doar pe cele pe care le primim la psihiatru. De asemenea, Aniţei a vorbit despre o supradimensionare a numărului de copii diagnosticaţi cu ADHD şi autism, despre care spune că sunt două afecţiuni „la modă“ în România secolului XXI.
Citeste mai mult: citeşte mai mult:
POLITICI PUBLICE ÎN GHIDAREA CARIEREI
Dandara Otilia, Conf. univ.dr., prorector, Universitatea
de Stat din Moldova
Educaţia ca
fenomen social, a avut în toate timpurile drept finalitate majoră integrarea
omului în societate. Odată cu sporirea complexităţii relaţiilor sociale, diversificarea
muncii, a apărut şi necesitatea susţinerii persoanei în procesul elaborării
unui proiect de realizare socioprofesională. Statul ca factor de educaţie,
deţine cîteva priorităţi: elaborarea şi implementarea politicilor educaţionale,
constituirea şi menţinerea sistemului educaţional, formarea educatorilor.
Aceste direcţii prioritare permit reproducerea cetăţeanului, deţinător al unor
elemente comportamentale, ce contribuie la evoluţia socioeconomică a
societăţii.
În contextul
ideii, că sistemul de ghidare în carieră este un subsistem al sistemului
educaţional, considerăm drept prioritate a statului, elaborarea politicilor
publice vis-a-vis de problema dată. În situaţia cînd declarăm educaţia primă
prioritate naţională, sine qua non,
şi acţiunile orientate spre constituirea şi funcţionarea sistemului de ghidare
în carieră trebuie să devină o prioritate. În caz contrar, eforturile de
modernizare a curriculumului şcolar, tendinţa de implementare a tehnologiilor
moderne, vor rămîne la etapa unor intenţii şi eforturi sterile, fără a avea o
finalitate socială funcţională.
Sistemul de
ghidare în carieră şi strategia realizării acestui proces are drept scop
susţinerea procesului de proiectare a carierei. Proiectarea carierei este un
proces permanent, încadrat în limitele de viaţă conştientă a persoanei,
ansamblul de acţiuni, subordonate unor finalităţi clar definite orientate spre
identificarea posibilităţilor de maximă valorificare a potenţialului
individual.
Toate
statele lumii care au o economie dezvoltată, sisteme ale protecţiei sociale a
cetăţenilor deţin şi un sistem eficient de ghidare în carieră. La moment acest
sistem se constituie şi funcţionează în contextul unor condiţii specifice:
- diversitatea factorilor
educaţionali;
- creşterea perioadei şcolarizării;
- amplificarea procesului de
educaţie permanentă;
- diversificarea activităţii
profesionale;
- instabilitatea pieţei muncii.
În Republica
Moldova sistemul de ghidare în carieră are o anumită configuraţie:
- există oficii ale forţei de
muncă a căror clienţi sunt persoane în dificultate;
- lipseşte un sistem de
instituţii şi servicii specializate pentru adolescenţi, tineri şi adulţi;
- lipseşte strategia clară de
susţinere a persoanelor în proiectarea carierei.
Evident că au fost întreprinse unele acţiuni în vederea
constituirii sistemului de ghidare în carieră. În primul rînd au fost create
oficii ale forţei de muncă, care au drept scop reintegrarea/integrarea în
context socioprofesional a persoanelor aflate în dificultate. Prin esenţa sa,
activitatea acestor oficii au drept misiune, ghidarea în carieră a acestor
categorii de persoane, susţinerea lor în elaborarea unui plan de viaţă. A fost
necesară, însă, constituirea unui sistem complex de ghidare în carieră. Odată
cu constituirea sistemului educaţional din Republica Moldova, a devenit
inevitabilă şi abordarea acestei probleme. S-au produs intervenţii la nivel de
politici în domeniu.
Problema ghidării în carieră este abordată în următoarele
documente strategice:
a) Strategia Educaţie pentru toţi (2003);
b) Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea
profesională a resurselor umane (2003);
c) Regulamenul pentru orientarea profesională şi
susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră (2004);
d) Curricula şcolară la dirigenţie, educaţie civică,
educaţie tehnologică.
Analizînd aceste documente de politică educaţională,
constatăm promovarea unor priorităţi. De exemplu:
Strategia
Educaţie pentru toţi stipulează:
- pentru sec.XXI educaţia este
sferă ocupaţională importantă şi investiţie avantajoasă;
- statul are un rol important
în reglementarea relaţiilor dintre sistemul învăţămîntului şi piaţa muncii;
- prevederi cu referire la
orientarea profesională iniţială.
- Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea
profesională a resurselor umane prezintă o
modalitate de realizare a procesului de ghidare în carieră în contextul unui
nou sistem educaţional. Această concepţie ca structură prezintă explicit
elementele constitutive ale unei concepţii.
- Regulamentul privind orientarea profesională şi
susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră, conţine:
- recunoaşterea faptului că
ghidarea în carieră constituie o verigă importantă a procesului continuu de
învăţămînt general;
- prevederi cu referire la
finanţarea ghidării în carieră;
- încercări de a contura un
sistem de ghidare în carieră.
Este
salutabilă prezenţa acestor documente care au fost elaborate cu întîrziere
(dacă ţinem cont de faptul că sistemul educaţional în Republica Moldova s-a
constituit la începutul anilor ’90), dar care de fapt nu au reuşit să
constituie şi să consolideze un sistem funcţional de ghidare în carieră.
Putem identifica şi unele carenţe ale documentelor
sus-numite:
- ghidarea carierei nu este
abordată din perspectiva educaţiei sub aspect longitudinal (pe parcursul
vieţii);
- formele/modalităţile de
ghidare în carieră sunt prezentate superficial;
- nu putem identifica o
conexiune dintre aspectul „sistem” şi aspectul „proces” al strategiilor
propuse;
- concepţia are pretenţii de
„acoperire” a unei problematici largi (ghidare, instruire profesională);
- se pune accent doar pe
ghidarea în carieră a preadolescenţilor, adolescenţilor şi tinerilor,
neglijîndu-se persoanele adulte;
- concepţia pune accent
preponderent pe intervenţii de ordin psihologic, fără a aprecia procesul ca un
fenomen educaţional complex;
- sistemul de ghidare în
carieră trebuie să fie parte integrantă nu doar a învăţămîntului general, ci a
întregului parcurs de formare a personalităţii;
- este necesară o determinare
clară a activităţilor şi delimitarea lor de metodele utilizate;
- nu este stipulat un cadru
regulamentar pentru persoanele cu vîrsta între 16-18 ani, care nu sunt
încadraţi în sistemul de învăţămînt, dar nici nu sunt acceptaţi de către
oficiile forţei de muncă drept şomeri, deoarece nu au atins majoratul.
În virtutea
situaţiei create, subliniem necesitatea consolidării sistemului de ghidare
în carieră şi prezentarea unor repere conceptual-metodice clare ale procesului
în condiţiile cînd:
- trăim în perioada unui proces
de mobilitate socială sporită;
- constatăm o diversificare şi
instabilitate pe piaţa muncii;
- există o repartizare
neuniformă a forţei de muncă în diferite sectoare ale economiei naţionale
(sectoare suprasolicitate şi sectoare cu deficit de specialişti);
- se accentuează o tendinţă
firească a omului de a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă;
- într-un ritm alert al
schimbărilor este inadmisibil să fie făcute erori în alegerea profesiei, care
duc după sine investiţii nejustificate de ordin financiar, efort, timp, etc.
Prezenţa
unui sistem de ghidare în carieră organizat în baza unor prevederi conceptuale
clare şi funcţionale ar putea diminua demersul recuperator al activităţilor
(doar cu accent sporit pe şomeri şi persoane social-vulnerabile), am putea
preveni neglijarea unor categorii de vîrstă. Un
sistem de ghidare în carieră consolidat ne-ar permite o abordare sistemică şi
sistematică a procesului şi nu realizarea unor activităţi secvenţiale, bazate
pe împrumutul unor idei neadaptate din concepţiile unor specialişti de peste
hotare.
În scopul îmbunătăţirii situaţiei existente propunem:
- o abordare integrativă a
educaţiei pentru carieră în context educaţional;
- constituirea şi
intensificarea activităţii structurilor specializate în ghidarea carierei;
- încadrarea elementelor de
ghidare în carieră în cultura organizaţională a instituţiilor de învăţămînt şi
întreprinderilor.
Ameliorarea
sistemului de ghidare în carieră poate fi început cu sensibilizarea
structurilor administrative sub aspect tridimensional (ministere, instituţii de
învăţămînt, piaţa muncii).
Este absolut
necesară promovarea ideii despre necesitatea ghidării în carieră şi prin
formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice. Aceste acţiuni nu vor avea,
însă, o finalitate concretă, dacă nu vom moderniza suportul conceptual-metodic.
Orientarea în carieră şi educaţia pentru carieră
Eugenia Stârcea
„E înălţător să îţi alegi un
ţel ş-apoi,
trecând prin foc, s-ajungi la
el”
(H. Ibsen)
Schimbările care s-au produs în ultima perioadă în toate domeniile vieţii
şi condiţiile contemporane pe piaţia muncii impun luarea de către elevi a unor
decizii realiste în legătură cu viitoarea lor carieră. Pe de o parte pentru
tineri este important ca ei să-şi găsescă un loc de muncă care să le aducă satisfacţie profesională, pe de
altă parte, pentru prosperarea ţării, este important ca sistemul de învăţământ
să pregătescă cadre pentru oprtunităţi reale luînd în considerare dinamica
schimbărilor din economie. A avea o carieră în sens cotidian însemnă a avea o
profesie sau un loc de muncă cu statut ridicat cu oportunităţi mari de avansare şi de remunerare; şi,
dacă nu ai o carieră în sensul mai sus menţionat, atunci se consideră că ai o
slujbă, un job, un loc de muncă. În sens contemporan cariera implică
totalitatea experienţei de muncă- remunerată şi neremunerată- relizată de o
persoană pe parcursul întregii sale vieţi.
Piaţa muncii se schimbă cu
rapiditate. Se face trecerea de la locuri de muncă organizate în jurul unor
servicii clar definite, cu un set de sarcini previzibile, către locuri de muncă
în care activitatea este se modifică în funcţie de priorităţi. Tinerii care intră pe piaţa muncii nu vor mai alege
un „loc de muncă pentru întreaga viaţă”, ci va fi nevoie ca ei să dobândească o
înţelegere clară a talentelor şi intereselor lor şi a modului în care acestea
pot fi aplicate într-o piaţă a muncii aflată într-o continuă schimbare. Iată de
ce în ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre orientarea în carieră,
educaţia pentru carieră, palnificarea carierei, termeni care înlocuiesc mai
vechea noţiune de “educaţie şi orientare profesională”
Educaţia şi orientarea în
carieră sunt împortante pentrui a-i ajuta pe trineri şă se înţeleagă pe sine,
să aprofundeze instrumentele de care au nevoie pentru a înţelege oportunităţile
de muncă disponibile şi să-şi dezvolte abilităţile de care au nevoie pentru a
se corela cu respectuvele oportunităţi.
Pentru ca elevii să faca
o tranziţie eficientă de la şcoală la locul de muncă este necesar ca sugestiile
să fie precise şi actuale, informaţiile despre locurie de
muncă, oprtunităţile de educaţie şi formare a tinerilor din şcoli să fie reale şi
eficiente.
Prin urmare, este
esenţial ca tinerilor din şcoli să li se ofere oportunitatea de a-şi asuma
responsabilitatea
pentru planificarea şi
dezvoltarea propriei cariere. Ei trebuie să înţeleagă importanţa unei
flexibilităţi sporite în ceea ce priveşte tipurile de locuri de muncă şi
pregătirea necesară de care au nevoie pentru a ocupa un loc de muncă.
În contextul schimbărilor de
pe piaţa muncii, luarea unor decizii realiste şi bine informate devine extrem de
importantă şi şcolile trebuie să se asigure că elevii sunt pregătiţi eficient
pentru a-şi planifica în mod optim carierele profesionale viitoare. Procesul de
luare a deciziilor trebuie să fie mult mai dezvoltat şi este indicat să se
lucreze cu elevii de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, pentru a avea
certitudinea că aceştia pot să facă singuri alegeri. Cadrele didactice joacă un
rol important şi, dacă înţeleg ce presupun serviciile de dezvoltare a carierei,
ei pot sprijini procesul pentru a se asigura că tinerii iau decizii
profesionale realiste şi îşi pot implementa planurile de acţiune privind
cariera. Astfel, profesorii contribuie la asigurarea unei tranziţii uşoare a
elevilor de la şcoală către muncă, formare profesională sau educaţie
suplimentară.
Prin urmare, este important
ca şcolile să furnizeze un program cuprinzător de educaţie şi orientare în
carieră, astfel încât elevii să ia decizii realiste în ceea ce priveşte
cariera.
Conştientientizînd actualitatea şi importanţa problemei Parlamentul a aprobat
Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruire profesională a resurselor
umane (Hotărârea nr. 253 /19.06.2003), elaborată în conformitate cu Concepţia
Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 142 privind orientarea profesională şi
pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane, Geneva, 23
iunie 1975, ratificată de Republica Moldova la 28 septembrie 2001
Concepţia are ca scop „crearea unui sistem naţional unic, integral şi deschis cuprinzînd toate
tipurile şi nivelurile de orientare, pregătire şi instruire profesională,
capabil să asigure un cadru normativ adecvat şi condiţii organizatorice
favorabile pentru valorificarea resurselor umane.”
Printre obiectivele Concepţiei se numără şi „elaborarea şi
aplicarea standardelor ocupaţionale, profesionale şi educaţionale pentru toate
nivelurile de orientare, pregătire şi instruire profesională; elaborarea
indicilor de evaluare şi monitorizare a acţiunilor de orientare, pregătire şi
instruire profesională, determinarea perspectivelor dezvoltării şi
durabilităţii acţiunilor respective”
Punând drept sarcini „pregătirea elevilor, tinerilor şi adulţilor pentru alegerea conştientă şi
motivată a profesiei şi pentru muncă, diminuarea necorespunderii între cerere şi
ofertă pe piaţa muncii, pregătirea profesională şi reciclarea cadrelor
didactice în vederea aplicării unor noi metode de orientare, pregătire şi
instruire profesională”
Concepţia prevede că realizarea ei va fi asigurată „prin coordonarea şi cooperarea acţiunilor statului, partenerilor
sociali, agenţilor economici, societăţii civile, ale tuturor celorlalţi factori
implicaţi în procesul complex de orientare, pregătire şi instruire profesională
şi care prestează servicii calificate în domeniu în conformitate cu legislaţia
în vigoare şi cu normele metodico-organizatorice acceptate.”
Totodată legiuitorul a
stabilit măsurile de bază pentru realizarea Concepţiei privind orientarea,
pregătirea şi instruirea resurselor umane pun\nd în sarcina Ministerului Educaţiei, a Ministerului
Economiei şi a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale,între altele:
“- Elaborarea unor planuri/programe ştiinţifico-metodice şi
ştiinţifico-practice privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională
- Elaborarea indicilor de evaluare şi monitorizare în domeniul orientării,
pregătirii şi instruirii profesionale
- Asigurarea
didactico-metodică a orientării, pregătirii şi instruirii profesionale
- Elaborarea şi implementarea programelor şi
acţiunilor de orientare, pregătire şi instruire profesională la toate
nivelurile de învăţămînt
- Dezvoltarea şi actualizarea continuă a sistemului de informare în domeniul
învăţămîntului şi muncii
- Elaborarea proiectului de Lege privind orientarea, pregătirea şi instruirea
profesională a resurselor umane”
La 31.05.2007 prin hotărârea nr. 605 Guvernul a aprobat Strategia naţională privind politicile de
ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015
Printre liniile directoare
specifice pentru ocuparea forţei de muncă trasate de Guvern în acest document
se numără “sporirea eficienţei, a gradului de cuprindere şi a
corespunderii programelor de orientare profesională, precum şi a consultanţei
acordate de Agenţie, în conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă,
monitorizarea mai eficientă şi evaluarea periodică a acestor programe;”
De asemenea Strategia
prevede elaborarea Codului de orientare
profesională în sistemul învăţământului general şi introducerea în sistemul
liceal a obiectului “Orientarea profesională”
În conformitate cu aceste norme în cadrul Direcţiei
Generale Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău
îşi desfăşoară activitatea Centrul Municipal de Informare şi Orientare
Profesională (CMIOP) a cărui misiune este de a veni în ajutor cadrelor
didactice în organizarea activităţii de orientare şi consiliere în carieră, dar
şi elevilor , liceenilor, celorlalte categorii de persoane în adaptarea
acestora la condiţiile tot mai solicitante ale vieţii contemporane.
Pe parcursul activităţii sale CMIOP a organizat un şir de
seminare, sondaje, testări. A acordat servicii de consiliere şi a participat la
organizarea expoziţiilor
Rezultatele
sondajelor efectuate în anul şcolar 2008-2009 au arătat că doar 63% dintre
absolvenţii gimnaziului sunt decişi în alegerea profesiei, pe când restul 37
% încă n-au luat o decizie definitivă
privind viitoarea lor carieră. Absolvenţii liceului sunt mult mai determinaţi
în alegerea carieri, 81 la sută având o orientare clară. În alegerea profesiei,
în special în familiile părinţii cărora au studii superioare, 20% urmează
tradiţia familiei.
.
Rezultatele sondajului au demonstrat o corelare slabă între solicitările
copiilor şi cerinţele pieţei muncii. De exemplu, 28% optează pentru profesia de
jurist, în total fiind nominalizate doar 10 meserii şi ocupaţii. Printre
meseriile mai solicitate se numără cele
de bucătar, şofer, lăcătuş, lăcătuş auto, lemnar, sudor. Sondajul efectuat a
arătat că elevii pot enumăra un număr relativ ,mic de profesii, ocupaţii sau meserii
şi cu atât mai puţine informaţii despre conţinutul muncii presupus pentru
exercitarea acestor activităţi, calităţile personale, cunoştinţele şi
aptitudinile necesare profesiei date. Evident că în astfel de situaţii şi aria
opţiunilor lor profesionale (realiste şi justificate) este restrânsă, fapt care
are implicaţii nefaste asupra carieri lor profesionale (care va fi marcată de
alegeri greşite, eşecuri, insatisfacţii frecvente schimbări ale slujbelor,
alternate cu perioade de şomaj şi descurajare).
Arealul restrâns
al profesiilor nominalizate denotă a şi slabă cunoaştere a cerinţelor pieţei
muncii. O bună parte dintre absolvenţi către finele anului de studii, având deja
o opţiune profesională, nu cunosc în ce instituţie pot însuşi profesia aleasă.
Mai mult
de jumătate (53%) dintre absolvenţii de gimnaziu menţionează că nu au fost
ghidaţi de nimeni în alegerea viitoarei carieri şi doar 21% consideră că sunt
influenţaţi de familie. Dintre liceeni doar 39% consideră că au făcut alegerea
de sine stătător acelaşi procent sunt influenţaţi de familie, restul fiind
influenţaţi de alte persoane şi surse de informare. Cu regret , şcoala nu este percepută de către
elevi ca factor ce contribuie la orientarea lor profesională. Astfel circa 70% n-au indicat nici o
activitate în cadrul şcolii care i-ar fi ajutat în alegerea profesiei, restul
30% au menţionat orele de dirigenţie, de educaţie tehnologică, de educaţie
economică, mesele rotunde cu specialişti invitaţi din diverse domenii,
vizitarea expoziţiilor etc. Astfel considerăm necesar ca şcoala să-şi mărească
substanţial contribuţia în acest domeniu prin eficientizarea activităţii sale,
ceea ce se poate realiza prin instruirea continuă a cadrelor didactice cu
privire la orientarea şcolară; lărgirea sferei de servicii de consiliere
acordate de către CMIOP.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu